Tinandu-ne de mana prin viata

Undeva sus pe un deal, stă o fată și visează privind stelele… A rămas înțepenită acolo de un an..

  Se prea poate ca in toata nebunia mea, sa imi fi pierduta si momentele de inspiratie.De obicei totul curge lin si nimic nu este gandit de doua ori.Cum altfel ai putea sa fi autentic decat scriind exact ce simti in moment?Am ajuns in punctul in care imi notez ce imi dicteaza memoria pe parcursul unei intregi luni, pana ajung sa astern totul pe pagina…”Claudia trebuie sa aiba ceva noima ceea ce vrei sa spui, nu poti sa scrii aiurea fraze ce nu au legatura intre ele!”Si apoi ma intreb ce mai are legatura in ziua de azi?Unde este conexiunea?Ochii mei aleg sa faca pauza din ce in ce mai des, pierduti pe tavane, pe peretii si in spatii cat mai simple, unde nu trebuie sa mai puna focus pe nimic…Scrumiera mea estemai plina ca niciodata iar uneori ma trezesc in mezul diminetii cu o apasare in piept.Deschid fereasta la 3 dimineata si stau sa raspir adanc zece minute.E clar ca nu sunt bine, dar ii dau bice si numar inca 24 de ore..

   Nimic nu ma extenueaza mai mult decat propria mea minte…Mintea mea care are o viata proprie…Mintea mea care se trezeste atunci cand trupul meu tanjeste dupa odihna…Mintea mea are casa cu etaj si o gradina imensa plina de flori, doar ca cineva a uitat sa le mai ude…Eu am uitat sa le ud…iar rand pe rand ele au inceput sa se ofileasca, pana la final cand nu vor mai ramane decat niste umbre stafidite a ceea ce candva a fost un verde crud.Mintea mea, prietena sau inamic?Si totusi cine o conduce?Cine ii da voce?M-am intrebat din ce in ce mai des in ultima perioada.Cand cred ca mi-am gasit linistea si o doza minima de dopamina, mintea mea ma bate pe umar si imi aminteste ca nu mai stiu de mult sa fiu fericita.Imi vorbeste si imi deruleaza imagini din trecut pe care eu am incercat si incerc zilnic sa le inhib.Ca un rezervor infintit, imagini dupa imagini defileaza ca o holograma imensa.Ma chinuie.Inchid ochii si strang din dinti, dar degeaba.Imaginile prind sunet, si apoi ii aud vocea.Si cad in genunchi..

   Imi amintesc cand eram mai mica si incepusem ca inteleg cat de cat filmele de la tv, ca mereu admiram finalurile fericite.Nu conta prin ce incindente sau drame trecea actorul principal, la final totul era un curcubeu, totul era iubire. De ar fi si in viata reala la fel va dati seama ca ne-am arunca cu pieptul inainte in valurile incercarilor fara cusur.As lasa calul ala troian sa  treaca de portile propriei mele fortarete la care zidesc din greu 

“Vino viata si arata-mi fata ta cea mai nasoala!Hai sa vad prin ce focuri vrei sa ma mai treci!Am vazut moartea, i-am facut cu mana si i-am promis ca imi iau revansa la momentul potrivit.Am stat la masa cu minciuna si am lasat-o sa ma vrajeasca cu promisiunile ei. M-am intins in asternuturi cu lupul deghizat in oaie, m-am facut ca nu ii vad blana si am jucat rolul proastei naive.Trebuie sa vi cu ceva mult mai controversat ca sa ma sperii!”

Sa va confesez si doua dintre cele mai importante dorinte/vise la care am si renuntat, dar le-am si acceptat in acelasi timp? Si ma astept sa fiu aspru judecata pentru ca multi nu intelegeti. Fie nu intelegeti ca nu puteti, fie nu intelegeti ca nu vreti. Am renuntat la a mai cauta un partener sau, cum spune societatea, am renuntat sa-mi mai caut jumatatea. Nu exista nimeni pentru mine, si nici nu cred ca a existat vreodata, decat in dorintele mele. Dupa multe relatii esuate in care nu am fost luata in serios si data la o parte ca o pereche de sosete folosite, am acceptat ca nu pot sa fiu pe gustul nimanui. Fiecare partener m-a lasat mai distrusa decat anteriorul pana cand am incetat sa mai functionez emotional. Ar fi o pierdere de timp sa stau sa mai caut sau sa mai astept sa fiu gasita. Nu vreau sa mai fiu ranita. Este din acelasi motiv pentru care partenerul meu de acum zece ani imi scrie prea tarziu ca acum e pregatit si ca vrea un copil. Si din acelasi motiv pentru care partenerul de acum sase ani, in prezent, este casatorit, se trezeste la doua dimineata si imi spune ca ii este dor de mine si ca nu poate inceta sa ma viseze… si nu stie de ce. Imi pare rau. Imi pare rau ca nu ati putut aprecia oamenii la momentul respectiv. Poate acum nu ne mai era dor unii de altii. Si poate in prezent as fi fost si eu mai intreaga la minte. Nu mai aveti niciun drept de apel.

   Am renuntat si la dorinta de a mai avea o familie. Ultima tentativa a fost acum un an. Nu vreau sa explic prea mult aici. Pot doar sa spun ca m-am impacat cu gandul ca voi avea suficienta iubire de oferit tuturor copiilor ce imi vor iesii in cale, dar care nu vor fi ai mei. Se prea poate ca asta sa fie cusurul si semnul ca nu as fi fost o mama buna, Si e ok si asa..

    Ceea ce oamenii nu vad cu ochiul liber ii ajuta sa digere mai usor orele din zi.Ceea ce oamanii nu vad cu ochiul liber, ii face sa te tolereze mai mult?Ceea ce nu stii nu te afecteaza, asa se zice.Permite-ti-mi sa va naruiesc imaginea pe care o aveti cu mine.Sunt extenuata.Nu pot sa tin acel “poker face” pe care multi il afiseaza.Pentru ca oamenii ma vad intr-un anumit fel la suprafata si poate unora li se pare ca duc ceva viata de vis.Dar am extrem de multe lipsuri, in special spirituale.Poate pentru unii din voi reprezint ceva model de independenta si integritate sociala.Nu spun ca nu as putea fi dar trebuie inselease scarificiile facute pentru a ajunge intr-un punct.Cati pumni, cate lacrimi si dezamagiri…Anii petrecuti departe de oamenii dragi, de familie, in favoarea carierei si a unui statut financiar mai bun.Cata educatie, vointa si control de sine am exersat ca sa ajung in punctul in care efectiv nu vreau sa ma simt nimic.Vreau sa ma evapor.Sunt plictisita de rutina zilnica .

     Cu desavarsire, aceasta postare nu este menita sa serveasca ca exemplu pentru nimeni.Nu vreau sa va intetoseze viziunea despre propria viata.Tratati-o ca un pamflet daca vreti. Eu aleg doar sa vocalizez asumat  unele lucruri care nu mai pot fi tinute in interiorul meu, si asta imi este alinare suficenta.Cititi, aflati si mergeti mai departe.

The joke’s on me..

Pana data viitoare ✨

Image source: Roger Mattos(Roger Mattos (@linearcollages) • Instagram photos and videos)