Tinandu-ne de mana prin viata

 Duminica 26 Ianuarie 2025 ora 22:47

“Poti intelege si acum daca vrei.La mine e limpede si pastrez cursul vietii mele.Ce nu imi convine pun pe mute sau dau skip.A fost prea mult stres aici la mijloc si nu erau cuvinte potrivite sa se inteleaga linistea, libertatea.Fiecare cu programul lui si cum si-l face…Am de construit ceva din nimic de capul si inima mea.Nu am timp de discutii care se finalizeaza tot cu neintelegeri si stres.Nu-i nimic personal”

Urmează întrebarea roșie: “Ce este mai greu? Să iubești pe cineva pe care nu îl poți avea? Sau să ai pe cineva pe care nu-l poți iubi?” Sunt sigură că ați citit sau auzit tot felul de comparații de genul… chiar dacă nu e mereu iubirea în centrul atenției. Dintre miile de gânduri care mă străpung zilnic, este o certitudine că, indiferent încotro m-aș îndrepta, sufletul și toată ființa mea mereu vor vrea să privească înapoi. E greșit. Este extrem de greșit, dar îmi asum că sunt adult. Și ajung să mă învinovățesc din ce în ce mai puțin de lucrurile a căror control nu l-am avut niciodată. Acolo, în spate, unde mereu ajung să privesc, este ceva cald care încă mă face să zâmbesc. Acolo, în umbră, stă neclintită o parte din mine. Am lăsat o bucată mare din mine la el, și, indiferent unde mă va purta viața asta, sper ca amintirile mele să nu moară niciodată. Ceva să le pot povesti copiilor, nepoților, să știe că genul ăsta de dragoste nu există doar în cărți de mult uitate, ci în care eu însămi chiar am fost parteneră și protagonistă. Să învețe din greșelile mele, dar și din lucrurile pe care le-am făcut frumos.

Răspunsul meu? Nu cred ca oamenii mai stiu ce e iubirea.

Nu am mai scris de mult din lipsa de timp, nu neapărat din lipsa de inspirație. S-au întâmplat multe de când nu am mai dat pe aici, dar pentru prima oară în viața mea prefer să țin în buzunar unele povești. În tot timpul ăsta cât am stat pe uscat am mai primit niște lecții de viață. Mi-au mai apărut niște oameni în cale, mi-a mai fost testată încrederea și credința. Nu o să înțeleg niciodată unele acțiuni, date să îmi fie zile multe și repetări excesive, am ajuns la trista concluzie că unii sunt făcuți să îți apară în traiectorie doar pentru a te face sa înțelegi că de fapt unele alegeri pe care tu le-ai făcut în durere și lacrimi, au fost de fapt alegerile potrivite?Că, de fapt, după tot timpul pe care l-ai petrecut încercând să te gândești, ce ai spus, ce ai făcut, cum ai făcut-o, retrăind fiecare gram de emoție, fiecare pas care ai crezut că te va aduce la cea mai fericită versiune a ta a fost doar o înșelăciune.

Haideti sa despic firul putin…. Lasati-ma sa vorbesc despre ceea ce ma doare cu adevarat… Ma doare cu adevărat să văd potențialul irosit. Să văd oameni renunțând la ei înșiși și la ceilalți pentru că este mai puțin costisitor și efortul e inexistent. Sentimente investite aruncate la gunoi la cel mai mic semn de slăbiciune expusă. Trântori care stau și aproape există, dând sfaturi altora despre cum ar trebui trăită viața. “Dumnezei” sub acoperire care propovăduiesc că doar adevărul lor e mai important, iar adevărul tău e nesemnificativ. Ipocriți care afișează fiecărei persoane pe care o întâlnesc, o altă variantă a lor în funcție de interesul pe care îl au. Atotștiutori care îi înjosesc pe cei tăcuți .Si categoria mea preferata…narcisistii.Un adevarat festin cu acestia din urma.Posibil singura categorie umanoida care reuseste sa inglobeze toate trasaturile de mai sus si la care mai adauga si un gram de victimizare.

Nu poți fi rege dacă nu ai regat. La fel cum nu ai dreptul să blamezi oamenii care s-au cărat de lângă tine după ce le-ai trădat încrederea. Mulți au ales să plece nu pentru că nu ar fi vrut să îți fie alături, ci pentru că tu le-ai spus că nu ai nevoie de ei. Nu accepti alte pareri, nu intelegi alte viziuni, tu nu ii respecti pe cei ce nu joaca dupa muzica ta.Cât să mai tolereze când trecutul a dovedit în nerepetate rânduri că nu ești dispus să miști un deget pentru a face ceva remarcabil sau statornic? Cine ar urma un “profet” care nici măcar nu își practică ceea ce predică? Micule prinț, ai dat skip și mute exact unor oameni care ți-au fost alături la greu… și i-ai păstrat pe cei a căror sămânță știi că e putredă.

Știu și eu prea bine ce înseamnă libertatea, dar avem concepte diferite.Libertatea mea nu este mai putin importanta decat a ta.Si viceversa.Libertatea nu se “intelege” ci se simte.Sa nu uiti sa intorci si celalalt obraz ca sa iti amintesc ce sacrificii au fost facute. Apreciez liniștea mai mult decât dau să se inteleaga si din ce in ce mai mult pe masaura ce inaintez in varsta. Doar pentru că aleg să nu intru în conversații profunde și semnificative, să nu crezi pentru o secundă că nu știu legile universului; că nu îmi adresez întrebări existențiale de unde vin și încotro merg; că nu știu că de fapt toți contribuim și suntem un eu colectiv. Că am momente în care îmi simt fiecare atom din corp și nu am o explicație logică de ce naiba sunt așa cum sunt. Și nici măcar nu am nevoie de artificii ca să ajung la experiențe extrasenzoriale.

Asta inseamna, in fond, sa fi parte din divin.