Tinandu-ne de mana prin viata

      “Si picaturile de sange stiu ce inseamna “acasa”. Altfel s-ar rataci prin corp si-ar uita sa se intaorca la inima”

                          Octavian Paler

La început era nimic, și în același timp, totul. Eram singur și perfect, cu cea mai înaltă vibrație vreodată existentă, dar în același timp și cea mai joasă. Timpul trecea înainte să înceapă să conștientizeze că există, chiar și El (Eu, Tu), și odată cu trecerea lui, schimbarea inevitabilă care se transpune în evoluție. Timpul este măsura evoluției la scară macrocosmică, însemnând acumularea de experiență, cunoaștere, înțelegere, emoție de toate felurile. La scară macrocosmică nu există bine și rău, dar din perspectiva materiei conștiente și vii, binele este armonic și răul dizarmoic, însă nu pot exista unul fără celălalt. Este o nevoie primară provenită din dualitatea inițială de a fi sau a nu fi, de a fi totul sau nimic, de a avea sentimente sau nu.

În mijlocul polarizărilor din ce în ce mai dese și mai intense, dintre nimic și totul, dintre El, El a devenit conștient că totul este nimic și a experimentat prima emoție de iubire, care s-a condensat în materia primordială la punctul inițial al exploziei prime, provenind din cea mai profundă suferință care a existat vreodată.

El s-a simțit extrem de singur în neant, chiar și după momentul de iubire supremă. Cunoștea deja iubirea și singurătatea și nu mai putea să continue în aceeași formă. Nu putea face nimic mai natural decât să se descompună în particule noi, înțelegând că evoluția era inevitabilă. Timpul a existat înainte de Big Bang, nu ca o consecință a separării inițiale, ci invers. Timpul există la nivel macroscopic, cuantic și subcuantic și nu este reversibil la niciun nivel. Timpul este anterior Lui și TIMPUL l-a creat chiar pe El (noi), Cel fără de Început și fără de Sfârșit.

Acum am aflat…m-am liniștit. A fost un moment divin, care a trecut pentru că am început din nou să-mi explic existența. Mă bucur că polarizez și învăț să o fac tot mai elegant. În continuarea Big Bang-ului, de la milisecunde până la primele miliarde de ani, nu au putut apărea forme de viață deoarece suferința inițială fusese prea mare și încă nu începuse iubirea să vindece și să organizeze materia într-un mod care să permită apariția vieții. El a început să se bucure de primele reușite în a insufla cu energie inteligentă primele forme de viață.

Da… Timpul a creat totul; este singurul care ar putea să existe fără să aibă nevoie de un creator. De acum, voi scrie întotdeauna ‘Timpul’ cu literă mare, pentru a-i putea spune Cronos. Cum ar fi, oare, mitologia greacă cu Cronos care îi creează succesiv, dar aproape simultan, pe Eros și Haos? Da… alte vremuri. De când am început să scriu până acum, au fost multe vremuri, și nici melancolia nu mai este ce era odată. Asta nu am înțeles-o neapărat, dar am înțeles că nu este nevoie să înțeleg fiecare instantaneu… cum spuneam mai sus, face parte din procesul de polarizare.

Evolutia e implicit revolutie si viceversa.Ma bucur…da, fara motiv ca doar asa avem toate motivele simultan.Da…Universul se oglindeste in noi so noi in el.

           Image Source  Roger Mattos( Roger Mattos (@linearcollages) • Instagram photos and videos)

Pana data urmatoare ✨